..cine?..care?!

A fost odată ca niciodată…un copil.
Un copil ca toţi ceilalţi copii; poate puţin mai împiedicat decât ceilalţi, dar totuşi un copil care avea o viata de ... de copil. Si acesta sunt eu... ca orice om aşteptam să merg la şcoală, apoi la liceu...acu’ vreau la facultate (deşi trebuie să recunosc faptul că cel mai mult mi-a plăcut la grădiniţă - avantajele unui corp mai `bine făcut` s-au simţit când a venit vorba de controlul asupra cutiei cu jucării :D).
Totuşi, cel mai frumos e la liceu...mai ales în clasa a 11-a...mai ales când şcoala începe tocmai când tu te obişnuisei să simţi gustul libertăţii...vacanţei. Şi a început. Brusc. Foarte brusc :. Acum să fim optimişti: cel mai frumos loc şi cel mai bine dezvoltat focar de `minţi luminate şi idei îmbârligate` îl găseşti la şcoală .dar ăsta e un subiect pe care o să-l atingem cu alte ocazii pentru că acum tre’ să descriu cum arată o zi de copil normal şi conştiincios ;)) care merge mereu la şcoală...(şi se mai şi îmbolnăveşte uneori, că doar epidemii de `apendicită la unghii` există de când ne ştim - şi să recunoaştem că este o boala care nu poate trece neobservată).
Păi, o zi tre’ să înceapă bineînţeles cu trezirea (deşi ziua poate începe şi dacă tu dormi - lucru pe care unii nu-l pot înţelege 8-). După lupte colosale cu ceasul (pe care nush cine l-a programat să sune din 5 în 5 minute) şi care, în final, ajunge sub pat, ajung la nivelul 2: luptele cu mama care aduce un întreg arsenal de instrumente capabile să mă trezească ...(de menţionat căni cu apă şi `aruncarea cu perna`). În fine, mă trezesc, mă duc în baie... şi realizez că n-am aprins lumina...pentru că încă dorm...urmează torturarea cu spălatul pe faţă... nush cum se face că ragc`u da mereu de dimineaţă apă rece în locul apei calde...dar nu rece-rece, rece-îngheţată...în fine...să presupunem că după vreo juma` d ora încep să recunosc siluetele unor obiecte din casă...ceea ce înseamnă că pe jumătate m-am trezit...mă duc să-mi fac ceva de mâncare...şi bineînţeles că sunt în stadiul în care nu fac diferenţa între sticla de apă şi salamul de pe masă...aşa că mă duc să mă îmbrac. caut hainele...şi mă îmbrac; p dos, şifonate, nici măcar nu mai contează; n-o sa observe nimeni cu nişte mărgele f.f.f. colorate...sau brăţări (în funcţie de ce găsesc mai repede). În fine, important e că reuşesc să acopăr o mare porţiune de piele...mă întorc în bucătărie să-mi fac de mâncare, dau într-un final de cereale şi de lapte, le pun la încălzit şi... câinele începe să plângă să-l duc afara...ok...îl duc...şi nemernicu` mereu îşi cronometrează statul afară în funcţie de timpul care-mi rămâne mie şi mă trezesc cu el afară când trebuia să fi plecat deja la şcoală...alerg să-mi fac ghiozdanul, caut caietele, obiecte zboară în toate direcţiile, în fine, reuşesc, timp să mănânc nu mai am, şi plec...pe la etajul 1 îmi amintesc şi eu că nu mi-am luat cheile...dar nici o problema că doar oricum am întârziat. mă întorc să le iau, apoi plec în sfârşit...nemâncată şi adormită şi înjurând pe cine? Nu ştiu.
La şcoală totul este simplu şi inclus în mai multe etape: ore la care se doarme, ore la care se meditează, ore în care te gândeşti la vacanţa de vară, ore în care mai bârfeşti ceva cu cineva, ore în care analizezi tavanul, ore în care te uiţi din 2 în 2 minute la ceas că nu se mai suna şi în final ore în care mori de foame şi te uiţi dezamăgit la profesorul care culmea încă mai are ceva de zis după ce vorbeşte deja de un sfert d oră încontinuu....despre ce? nu ştii pentru că eşti deja cu gândul la fel de fel de naţii de mâncăruri. pauzele sunt ca un fel de maratoane din care numai unii ies învingători;cei care au mai găsit puţină mâncare pe undeva...şi care au şi reuşit să înfrunte aglomeraţia ca să obţină minunatul trofeu.
Într-un final se termina şi orele şi eşti în al nouălea cer...în fericirea ta poţi chiar să uiţi că te afli totuşi la etajul 1 şi că ai nişte scări de coborât şi e posibil să iei puţină viteză până jos...asta în cazul în care nu e cineva care să te prindă...eventual de păr (şi aici am nişte mulţumiri de oferit cuiva;) )după un drum interminabil pe care dacă suferi foarte tare de anumite nevoi fizice reuşeşti să-l parcurgi chiar şi-n 5 minute, ajungi Acasă…se petrec 2, maxim 3 acţiuni care se tot repetă: mâncat şi dormit. şi cam asta e tot. vine ora de culcare şi din nou somn. şi aşa se duce o zi. o zi normala, pentru că pot exista şi zile mai anormale sau speciale sau oribile sau…
Aaa, am uitat să menţionez partea cu învăţatul. Da, mai şi învăţ…în timp ce stau pe net. Ce,nu toţi faceţi aşa?